Tema 3

Factorii care influenteaza inotul

 Factorul mecanic

Factori mecanici sunt reprezentati de:

  • forta ascendenta (portanta hidrostatica);
  • rezistenta apei;
  • presiunea hidrostatic
  • Principiul lui Arhimede guverneaza plutirea acvatica. Conform acesteia un corp scufundat în apa este împins de jos în sus cu o forta egala cu greutatea volumului de apa dislocuit de acel corp. Forta ascensionala este rezultata dintre forta arhimedica (Fa) greutatea corpului (G).

Exista trei posibilitati:

–   forta arhimedica mai mare decât greutatea corpului, situatie în care corpul urca;

–   forta arhimedica mai mica decât greutatea corpului,  când  corpul coboara;

–   forta arhimedica egala cu greutatea corpului, care reprezinta situatia in care corpul pluteste, între nivelul adâncimii maxime si suprafata apei.

Corpul va plutii deoarece densitatea sa este mai mica decât cea a apei.

  • în apa obisnuita, în imersie totala, greutatea aparenta a corpului
    reprezinta 8,8 % din cea reala, iar în imersia partiala a unui membru din corp
    reprezinta 3,5 % din cea reala;
  • în apele litorale, cu salinitate medie, greutatea aparenta a corpului variaza astfel: în imersie totala pâna la baza gâtului devine 6-7 % valoarea totala, în imersie toracica pâna la jumatatea superioar toracelui are o valoare de 15-30%, iar în imersie pelvina, pâna la pu reprezinta 50-80 % greutatea reala.

Astfel, daca un subiect cu greutatea de 70 kg este scufundat va cântarii in apa dulce 7,9 %, iar în apa sarata numai 2,8 kg fapt ce faciliteaza miscarile corpului.

Aparenta pierdere de greutate este în realitate forta ascensionala, care actioneaza asupra corpului. Aceasta înseamna ca pentru un pacient scufundat în apa pâna la umeri se disloca o cantitate de apa de 90 % din valoarea msei corpului sau prin forta ascensionala (efectul portant este mai evident când foloseste apa de mare).

Astfel, principiul mobilizarii unor articulatii bolnave sub presiunea apei devine realitate, putându-se mobiliza articulatii care nu pot, sau nu au voie se miste pe uscat. Este vorba de interventii chirurgicale articulare (osteoto sinovectomii), proteze articulare, anchiloze, artrite.

Rezistenta apei este rezultanta fortelor de frecare între corpul scufur si forta ascensionala a apei. Aceasta depinde de:

–        suprafata corpului;

–        densitatea apei;

–           viteza de executie;

–        vâscozitatea apei;

–        sensul miscarii.

Când actiunea se produce în sens opus fortei arhimedice, reziste creste. Cu cât viteza de executie este mai mare, cu atât creste rezistenta de frecare, realizând o adevarata mobilizare rezistiva, având drept consecinte tonifierea musculara importanta, realizata într-un interval de timp mai scurt.

Cu cât viteza de executie si vâscozitatea apei sunt mai mari, cu atat tonifierea este mai rapida si mai importanta.Deci, ritmul si tempoul miscarilor efectuate în apa va determina  nivelul pregatirii.Alternanta dintre forta arhimedica si rezistenta poate fi utilizata si pe cresterea mobilitatii articulare. Prin frecarea apei de segmentele care se deplaseaza se realizeaza adevarat masaj, care poate fi amplificat prin folosirea dusurilor subacvatice.

Cu cât densitatea si vâscozitatea apei sunt mai mari cu atât tonifierea este mai rapida si mai importanta. Datorita densitatii mai mari a apei, miscarile efectuate în apa necesit forta mai mare.

în apa exista trei tipuri de rezistenta:

a.   Forta de frecare – numita si rezistenta de suprafata;

b.  Rezistenta datorata fortei presiunii sau rezistentei de forma;

c.   Rezistenta datorata fortei undei

Din aceste 3 forte se calculeaza o rezistenta medie totala din c rezistenta de forma ocupa o mare parte. Rezistenta depinde de: viteza deplasare a corpului prin apa, forma corpului, si de valurile ce se formeaza.

Presiunea hidrostatica (P) este presiunea exercitata de apa datorita greutatii straturilor superficiale de fluid.

P = p . g . h                     unde:

p = densitatea apei;

g = acceleratia gravitationala (9,81 m/s2) si

h = adâncimea la care se calculeaza fata de suprafata libera a lichidului

Presiunea hidrostatica este produsa prin centrul de greutate al  pamântului, astfel încât cea mai mare presiune se dobândeste în pozitie verticala deoarece vasele sangvine cele mai mari sunt în sectiune transversala si paralel cu forta de atractie a pamântului. Apa actioneaza cu o presiune mult mai mare asupra corpului decât a mediului înconjurator si presiunea apei creste în raport cu adâncimea sa – astfel la  suprafata apei avem o presiune de 1 bar care se mareste cu înca 1 bar la fiecare 10 m adâncime – asta înseamna ca la o adâncime de 10 m vom ave presiune masurata de 2 bari. Presiunea actioneaza asupra întregului organism dar noi nu o simtim decât în încaperile goale umplute cu aer datorita plamânilor, foselor nazale, urechii medii. Sistemul circulator nu sufera modificari majore, doar ca vasele sangvine de la suprafata sunt presate prin presiunea hidrostatica si sângele este împins în cavitatea toracica, inima trebuind sa lucreze cu o cantitate mai mare de sânge. Reactia inimii va fi sa realizeze o extensie a miocardului urmata de marirea volumului sistolic cu aproximativ 20 % si scaderea frecvntei cardiace – bradicardie si cea. 200 ml de sânge sunt împinsi în cavitatea toracica din vasele de sânge de la nivelul superficial al pielii.

Aceasta crestere a volumului sangvin are un rol benefic pentru cei care sufera de afectiuni ale sistemului circulator, deoarece creste aportul de oxigen. Datorita actiunii presiunii hidrostatice asupra abdomenului si toracelui inspiratia este îngreuiata realizând dezvoltarea musculaturii respiratorii, expiratia este usurata. Prin presiune se stimuleaza schimburile de substante de la nivelul vaselor sangvine. Unele vase sangvine ramân elastice deoarece trebuie sa se adapteze presiunii si temperaturii si de aceea trebuie sa se contracte  continuu. Deoarece presiunea hidrostatica actioneaza în toate directiile cu aceeasi intensitate apa va realiza asupra tegumentelor o adevarata presoterapie care favorizeaza reabsorbtia edemelor. In timpul miscarilor se realizeaza un adevarat masaj al segmentelor prin frecarea lor de fluid. Tot sub actiunea presiunii hidrostatice a apei, creste întoarcerea venoasa si secundar debitul cardiac.

Asupra coloanei vertebrale presiunea exercitata de apa este mare, atunci când utilizam un cordon prins de talie, caruia i se ataseaza greutati, ce vor trage membrele inferioare si spatele în jos, iar pe sub axile se fixeaza centura gonflabili, care asigura mentinerea corpului la suprafata apei.

Factorul termic

Factorul termic este reprezentat de temperatura apei, care anuleaza  partial, prin vasodilatatie, efectele nedorite ale presiunii hidrostatice.

Hidrokinetoterapia are avantajul ca poate folosi apa calda, realizând as concomitent si o termoterapie, ceea ce o transforma în hidrokinetotermoreglaj. In acest caz, se adauga actiunea fiziologica a termalitatii apei, respectiv vasodilatatie periferica, vasoconstrictie capsulo-sinoviala, actiune antispastic analgetica.

La acestea se asociaza actiuni complexe, care tin de compozitia chimica a apei minerale, în eventualitatea folosirii acesteia (balneokinetoterapie, iar România dispune de numeroase izvoare de ape minerale ale caror efecte profilactice si curative sunt utilizate în cura externa). De asemenea, hidrokinetoterapia în apa calda reprezinta punctul plecare al oricarei mobilizari. Pentru efectele sale desensibilizante nespecifice, antiinflamat miorelaxante si trofice generale este utilizata în: combaterea atitudii vicioase, a contracturilor musculare si a retractiilor capsulare si ligamentare. Caldura produce vasodilatatie, scaderea tonusului muscular (a contrac – retracturii) si secundar a durerilor.

Astfel, creste complianta tesuturilor moi, iar mobilizarea se va pi realiza mai usor decât în aer. Efectele obtinute sunt dependente de temperatura apei. Se recomanda ca ea sa fie folosita la temperatura de indiferenta (de confort), care este 34-35°C în apa dulce.

în functie de aceasta temperatura de indiferenta se descriu:

–        bai reci, între 0-26°C, care scad temperatura corpului;

–        bai neutre, între 26-35°C , fara efect important asupra temperaturii corpului;

–        bai calde, cu temperatura egala sau mai mare de 35°C;

–        bai hiperterme cu temperatura peste 38°C;

–        bai intens hiperterme, cu tempearturi între 38-45°C,

Baile cu temperatura peste 40°C au efecte nocive, constând în aste marcata, incompatibila cu mobilizarea activa, în timp ce apa prea r împiedica mobilizarea confortabila.

Procedurile hidrokinetoterapiei determina reactii de raspuns din pai diferitelor organe si sisteme (sistemul nervos, circulator, muscular, endoc aparatului respirator si asupra metabolismului).

Factorul chimic

Factorul chimic este reprezentat de compozitia particulara a apelor minerale sau a apei litorale.

In acest caz, actiunea apei este mai complexa, iar hidrokinetoterapiea îmbraca forma kinetobalneoterapiei.

Apele minerale sub forma bailor – au efecte benefice în patologia  respiratorie – dar realizeaza si: antrenarea circulatiei periferice, ameliora fibrocelulitelor, miogelozelor si miofibrozitelor uneori generatoare de ampl reduse ale toracelui, sedarea sistemului nervos etc. în aceste scopuri s utilizate baile cu ape carbogazoase, bicarbonatate, ape clorurosodice iodu sau ape slab sulfuroase. Utilizarea bailor minerale creste în interes terape pentru bolnavii cu sindroame restrictive ventilatorii de cauza toracica (spondi cifoscolioze etc). Miscarea este si mai mult usurata daca în apa sunt dizolvate ss minerale care îi cresc densitatea. In apa se pot introduce diferite substante: decocturi de plante medicir (flori de musetel, frunze de brad) care actioneaza prin uleiurile eterice pe car contin, unele plante cu efect astringent (coaja de stejar) si altele cu efect iri (hrean, mustar).

%d blogeri au apreciat: