Tema 4

 Mijloace de obtinere a formei sportive

 Forma sportiva reprezintă conform autorului Dragnea A. citat de Prescorniţă A. o “ stare superioară de adaptare concretizată în cele mai bune performanţe realizate în concursurile principale (de vârf)” pag. 234

Caracterul fazic al formei sportive îi corespund cele trei perioade ale unui macrociclu spun autorii Dragnea A. şi Teodorescu Mate S. (2002 pag. 412) împart şi ei un macrociclu în 3 perioade :

– perioada pregătitoare, corespunzătoare fazei de instalare sau de obţinere a formei sportive;

– perioada competiţională care corespunde fazei de valorificare sau manifestare a formei sportive;

– perioada de tranziţie care corespunde fazei de scoatere organizată din formă şi de refacere a capacităţii de efort.

articol 1

Figura 6 : Forma sportivă şi periodizarea antrenamentului sportiv

Dragnea A. şi Teodorescu Mate S. (2002 pag. 412)

 

Regulile generale ale obţinerii formei sportive se aplică pe parcursul celor trei faze cu deosebire însă în prima, realizată în perioada pregătitoare. Stabilitatea formei sportive depinde de modul în care este dirijat antrenamentul pe parcursul întregii perioade pregătitoare şi de modul de înlănţuire a diferitelor tipuri de mezocicluri şi microcicluri. Dragnea A. şi Teodorescu S. 2002 pag.412

Forma sportiva este apreciata ca fiind un aspect de ordin calitativ si este conditionata de gradul de antrenament, avand o durata limitata in timp.

Varful de forma sportiva reprezinta un aspect calitativ superior, un fenomen de stare subiectiva de scurta durata. Exista parerea ca varful de forma sportiva este, inainte de toate, un fenomen psihologic care depinde de atitudinea sportivului fata de competitie.

Forma sportiva este un fenomen eminamente particular, care nu se supune nici unei generalizari, diferentele individuale ale atletilor avand rolul determinant. Forma sportiva este considerata si ca un indicator al temeiniciei gradului de antrenament, dar punerea in forma nu inseamna o modificare radicala a acestuia. Nu intotdeauna imbunatatirea gradului de antrenament atrage dupa sine si cresterea formei sportive. Aceasta este influentata de o multitudine de factori. In primul rand trebuie amintiti factorii planului motric. Aici se remarca cu prioritate capacitatile fizice mai precis nivelul calitatilor motrice in legatura cu conceptia de pregatire si mijloacele utilizate. Astfel, intereseaza in mod deosebit care sunt caracteristicile fortei, vitezei, rezistentei in etapa premergatoare obtinerii formei sportive.

Factorii planului psihic influenteaza in mod deosebit forma sportiva deoarece aceasta este o problema de tratare individuala a fiecarui atlet ceea ce reclama in primul rand cunoasterea perfecta a atletului.

Cea mai mare influenta asupra dobandirii formei sportive o exercita excitantii rezultati din continutul antrenamentului. In alcatuirea incarcaturii de antrenament factorii hotaratori pentru obtinerea formei sportive sunt: volumul, intensitatea si densitatea, acestui din urma parametru nu i se acorda intotdeauna importanta cuvenita. Nu este vorba de densitatea in ideea de a realiza intr-un timp dat un volum de lucru mare. Densitatea implica lucrul efectuat, dar in special intereseaza incadrarea in timp a lucrului specific, in asa fel incat sa corespunda cat mai deplin solicitarii de concurs, sa asigure o adaptare cat mai perfecta la efortul din competitie.

Intercorelatia dintre acesti parametri ai efortului de antrenament are rol fundamental in realizarea formei sportive in perioada planificata.

Construirea formei sportive este indisolubil legata de periodizarea antrenamentului si este un rezultat al acestuia. Trebuie sa se tina seama de doua cerinte fundamentale.

Mentinerea formei sportive constituie o preocupare de seama a specialistilor si se poate afirma ca ea poate fi mentinuta un timp relativ indelungat, fenomen confirmat, de pilda, de multi atleti care intr-un an competitional isi corecteaza in repetate randuri recordurile personale.

 Modelul morfologic al inotatorului

Vârsta medie optima pentru realizarea modelului morfologic al unui înotator se situeaza între 14-18 ani la fele si 18-20 ani la baieti.

 Sprinterii (50-100 m.) se prezinta cu talie înalta (peste 1,85 m. ba si peste 1,75 m. fetele), hipoponderali (cu 10-12 kg. sub nr. de cm. peste 100 ai taliei), valori excelente pentru puterea aeroba alactacida, valori bun foarte bune pentru puterea anaeroba lactacida, torace si centura scapu foarte bine dezvoltate, diametru bitrohanterian mic, iar cel diacromial cu 4-6 mai mare fata de cel bitrohanterian, membrele inferioare lungi si subtiri, I piciorului mare (42-45 cm.), greutatea specifica mica (1,08 g./cm. în expirati 1,02 g./cm. în inspiratie), viteza buna de reactie, deplasare si coordor neuroo-musculara bun.  Semifondistii (200-400 m.) au specific toracele si centura scapulara puternice, diametrul bitrohanterian mic si tacror mare si au o talie medie de 1,76-1,80 m. baietii si 1,70-1,76 m. Fetele,  greutatea cu 5-8 kg. mai putin decât nr. de cm. peste cei 100 ai taliei, puterea aerba foarte buna, putere anaeroba buna, rezistenta, îndemânarea, suplea musculara, mobilitatea articulara, coordonarea si forta foarte bune. Fondistii (800-1500 m.) au urmatorul profil fizic: talie medie, capacitate respiratorie  foarte  buna,   rezistent  la  stres  si   monotonie,   capacitate concentrare a atentiei foarte buna pe o durata lunga de timp si pe fond oboseala crescuta, vointa mare, dârzenie, capacitate de depasire a moment dezagreabile si a celor critice foarte bune. La înotatori trebuie ca mobilitatea articulara sa fie buna (tibio-tarsiana, scapulo-humerala, coloana vertebrala coordonarea motrica si echilibrul dinamic sa fie bine dezvoltate, capacitatea de concentrare a atentiei si rezistenta la oboseala psihica sa fie foarte bine dezvoltate, forta musculara sa fie buna în raport cu masa corpului, flotabilitatea sa fie foarte buna si poate fi apreciata prin estimarea greutatii specifice, în ceea ce priveste pregatirea pentru concurs si refacerea fara efort. Semnalam urmatoarele:

– pregatirea biologica de concurs trebuie sa acorde o atentie deosebita pregatirii psihologice pentru atenuarea fenomenelor negative starii de start si cresterii capacitatii de anduranta

–  refacerea  dupa  efort trebuie  sa  urmareasca  cu   precadere refacerea fizica, cardio-respiratorie,  metabolica,  neuro-psihica cu mijloace adecvate, tehnici de relaxare, sugestie-autosugestie

 Modelul psihologic al inotatorului

Forma calitativ superioara de reflectare a relatiilor prin care copilul incepator, nemotivat in practicarea sportiva a inotului, incepe, in conditiile desfasurarii sistematice a procesului instructiv-educativ, sa inteleaga si sa formuleze treptat scopurile activitatii sale constitue baza psihologica a inotatorului de performanta.

            Psihologia inotatorului se formeza indeosebi, in practica – timpul lectiilor si in competitii,  cand, sub forma pedagogica adecvata, sunt aplicate sistematic cerintele si principiile care stau la baza activitatii, prin programarea gradata (optim-operativa) a categoriilor EFS (reguli, indicatii, mijloace, metode, forme speciale de organizare) care deservesc amplul proces de formare-perfectionare pana la maiestrie a deprinderii sportive, de  adaptarea la mediul schimbat (apa) si la efortul specific (probele de concurs) – in vederea atingerii scopului/obiectivului propus (de la simplul divertisment la marea performanta). Intre constiinta individuala si cea sportiva exista un raport dialectic de interconditionare.

In sportulu de performanta problema reglarii si autoreglarii conduitei individuale este esentiala intrucat actele de exceptie savarsite in conditii neobisnuite solicita mecanisme adaptative. Scopul principal in psihologia inotatorului este sa se autoregleze prin :

–        controlul emotivitatii

–        contorlul anxietatii

–        controlul nivelului motivatiei si aspiratiei

–        controlul si mobilizarea capacitatilor intelectuale

–        controlul stressului

–        cresterea capacitatii de angajare volitionala maxima

–        mobilizarea energetica

–        mobilizarea si acordarea motorie in functie de specificul situatiilor

–        echilibrarea, reechilibrarea sau normalizarea starilor psihice momentane negative precum : agitatia, rigiditatea, pasivitatea, neincrederea in sine, inganfarea. Obiectivul principal al inotatorului este reglarea starilor psihice si obtinerea comportamentului eficient care sa prezinte un randament cat mai inalt in perioadele de pregatire si competitionale.

%d blogeri au apreciat: